Copil unic al lui Dumitru (n. Bechet) si Toni (n. Braila), Mihai Radulescu s-a nascut în Bucuresti la 15 mai 1936. Tatal, functionar modest, si mama, casnica, s-au preocupat cu mare atentie de educatia copilului care si-a început scolarizarea la Maison des Français, scoala primara a statului francez, a continuat-o la Lycée Français, pâna în anul 1948, când liceul a fost desfiintat de regimul comunist. Si-a încheiat studiile liceale la Liceul Matei Basarab. Tot în 1948 a fost nationalizat si anticariatul de carti si tablouri al parintelui sau ("Vapaia"), înfiintat la încheierea razboiului. Tatal a stat 2 ani fara servici, dupa care a redevenit functionar.
A scris foarte multa literatura, dramaturgie, a tradus din limba franceza, a publicat: "Popa Borcea" si "La barbut", ambele la editura Vremea, si câteva dictionare de personaje (din operele lui Rebreanu, Filimon, Duiliu Zamfirescu), ca si volume de proza si teatru, la Editura Ramida si la altele.
A fost unul dintre cei mai importanti colectionari de pictura româneasca din tara.
Mihai Radulescu a fost arestat când se afla în anul II al Facultatii de Filologie, sectia limba si literatura engleza, Universitatea din Bucuresti, la 4 noiembrie 1956.
Cu câteva luni înainte de aceasta, a debutat cu traduceri în versuri din Giovanni Pascoli, la Institutul de Relatii cu Strainatatea, cu prilejul aniversarii mondiale a poetului italian.
A fost condamnat în temeiul art. 327 c.p., în lotul medicinistilor, condus de Alexandru Ivasiuc, pentru organizarea unei demonstratii studentesti. Mihai Radulescu a fost organizatorul studentilor de la Filologie, amestecat si în încercarea unei greve studentesti propusa de Horia Popescu si Paul Goma.
Anchetat la Ministerul de interne, condamnarea de 4 ani a efectuat-o la Jilava, Gherla si în lagarele: Periprava, Salcia, Luciu-Giurgeni. S-a eliberat la termen, bolnav de febra tifoida, din spitalul Slobozia, de unde a fost transferat în Bucuresti, la spitalul Colentina. Înainte de aceasta a suferit de oreion. Nefiind tratat în nici un fel a ramas fara dreptul de a mai avea copii, ceea ce însemna mult mai mult decât pedeapsa de patru ani la care a fost condamnat. Prin netratarea oreionului sau, i s-a luat întregii spite din care descindea dreptul de a-si continua evolutia.
Dupa eliberare, s-a angajat muncitor horticultor, montator de calorifere, de bibelouri de lemn, hamal, instructor de teatru de papusi si mânuitor în acelasi tip de teatru, în parcul Herastrau.
A reluat studiile superioare filologice în 1963. La capatul lor, a devenit doctorand al prof. Zoe Dumitrescu-Busulenga, în istoria literaturii universale. A publicat un amplu fragment din teza de doctorat sub titlul: "Shakespeare - un psiholog modern", în 1979, colectia "Contemporanul nostru" la Editura Albatros. Din pricina modificarii regulamentului sustinerii tezei (adica solicitându-se aprobarea cabinetului 2, al Elenei Ceausescu) nu si-a mai putut sustine teza, deoarece între timp devenise lector de limba franceza si engleza la Institutul Teologic de Grad Universitar, azi redevenit Facultate a Universitatii Bucuresti.
Dupa Revolutia din '89 a publicat: "O vizita la Regele Mihai I" si a deschis Editura Ramida, dedicata editarii cu preponderenta de memorialistica de detentie si de carte religioasa.
Este primul si singurul scriitor care a scris o "Istorie a Literaturii de Detentie la Români" (pâna în prezent au aparut primele doua volume, iar al treilea în foileton, în revista "Permanente").
Mai colaboreaza cu regularitate la "Ararat", "Nor Ghiang", "Memento" (Timisoara) si la "Contemporanul. Ideea Europeana". Sporadic, continua sa vorbeasca la postul de radiodifuziune România Cultural, unde a detinut o rubrica timp de trei ani.
Alaturat se gaseste o lista a publicatiilor semnate de el.
A publicat doua plachete de versuri: "Haiku-urile putrezirii de viu", "Mortii nostri vii din temnite. Sonete" si culegerea: "Alcovul secret" din volumul de povestiri: "Decameronul din Nowhershire", initial semnat cu pseudonimul: Alquain Foggrery (publicat la Editura F.F.Press, într-o prima editie, a doua aparând în editura autorului).
A scris poeme ("Ravase tainuite", "Ceruri sfâsiate", "Ospatul de prisos", "Saloma si Iudeul") si numeroase poezii, preferându-le pe cele de doua si trei strofe, ca si sonetul.); a publicat în site-urile: "Cercul Poetilor Disparuti"; "Procesul Comunismului" din Canada (aici a publicat doua volume din scrierea: "Chemarea lui Dumnezeu în temnitele comuniste"); la "Nordlitera"; la GID (Grupul Independent pentru Democratie).
În trecut a colaborat la "Luceafarul", "România Literara", "Ramuri", "Viata Româneasca", "Arges", "Revista de istorie si teorie literara" si altele.
Are site-ul sau personal: "Literatura de detentie" (www.literaturasidetentie.ro) si o rubrica în Enciclopedia armeana publicata la Erevan.