Draft:Marieta Marancea

Unde ești copilărie?

Sunt aici, în floarea pură
Și parfumată, din April’!
În primii ani de-nvățătură
Și ai vieții de copil.

Unde ești copilărie?

Ascult povești despre cuc,
În hamacul de sub nuc,
În ghiozdan lângă penar
Și-n pagini de abecedar.

Unde ești copilărie?

Stau în holda cea mănoasă
Și-ntre stânele de oi,
Adormind, din câmp spre casă
Legănată-n car cu boi.

Unde ești copilărie?

Culeg flori de câmp și parcă,
Mă văd pe-unde-am umblat
Străbătând Oltul în barcă,
Sau pe maluri la scăldat.

Unde ești copilărie?

Acasă, la cei doi bunici,
Ce-mi citeau cu lampa-aprinsă.
Și primeau nepoții mici,
Cu ușa casei larg deschisă.

Unde ești copilărie?

În rugăciuni, la Sfânta-Icoană,
Chiar cu „Cina cea de Taină”
Unde doisprezece Sfinți de Sus,
Gustă pâine, sorb și vin și-nvățătura,
Lui Iisus.

— UNDE EȘTI, COPILĂRIE?

BIOGRAFIE

Scriitoarea pentru copii, MARIETA MARANCEA s-a născut la 4 Aprilie 1949, în satul URSA, com. Gârcov, județul Olt, în apropierea orașului Corabia, de pe Dunăre, oraș în care a absolvit cursurile Liceului Teoretic, urmând și absolvind apoi, Institutul pedagogic de învățători și educatoare, din Câmpulung-Muscel, județul Argeș.

Copilăria i-a fost legănată de cei doi părinți minunați, înzestrați cu darul vorbirii frumoase, cu o memorie aparte, recitându-i poezii memorabile ale clasicilor noștri, reușind să-i insufle poetei de mai târziu dragoste pentru poezie. Numele lor e de amintit, FLOAREA și PASCU SUBAȘU. Viitoarea poetă a fost crescută și educată în credință și-n respect pentru neamul ei de cei patru bunici, fiind primul nepot mângâiat și frumos crescut, cu o dragoste neasemuită ce se va revărsa în câteva poezii și în povestiri ce-mbie la meditație și picură nostalgie, oricărui cititor, fie adult, ori învățăcel. Bunicii dinspre tată, Tudor și Gheorghița Subașu au crescut-o în casa părintească iar părinții mamei, Ioana și Tudor Popa, erau acei bunici care o primeau cu ușa casei, larg deschisă și o alintau cu frații mamei, în casa cu turlă, de pe șosea, dinspre Giuvărăști.

Întreg universul poeziei și prozei domniei sale, l-a conservat, l-a păstrat cu toată puritatea și l-a îmbălsămat cu parfumul pomilor înfloriți din grădina casei, parfumul cel mai îndrăgit de scriitoare, după propria-i mărturisire Tot după propria-i mărturisire, am reținut că dintre culorile florilor pe care le adoră, a ales culoarea albă a florilor de pom, culoarea mărgăritarului, a narciselor, a ghioceilor, a trandafirului alb și a garoafei albe. Toate au parfum unic, inconfundabil. Universul copilăriei țărănești, l-a frământat precum lutul din care se făceau țeste pentru copt pâinea-n vatră și grație meseriei de dascăl, a potrivit în versuri, neasemuit de frumoase, într-un stil aparte, imagini ale perioadei de creștere și luare de învățăminte, în prima parte a vieții, când copilul cu ochii mari, larg deschiși, pășește pragul școlii spre învățătură. Sunt de semnalat textele, Familia mea, Doamnei educatoare, Învățătoarei, Pui de alun.

La tine, suflet blând,
Vin astăzi cu o floare,
Aceea ce mi-ați fost,
Prima educatoare

Știu că, din partea mea,
Prea multe ați răbdat,
Că nu puteam să scriu
Un semn, cât mai rotat,

Că până-n grupa mare
Greșeam cu număratul,
Că nu înțelegeam
Ce-nseamnă cifra patru.

M-ați dojenit pe drept
Și-adânc ați mai oftat
Când am pictat păpușa
Și șortul mi-am pătat.

Ne-ați spus și rugăciuni
Cu îngerașii buni,
Cu Precista de Sus
Și Fiul ei Iisus.

Și inima și ochii
Și mintea ne-ați deschis
Anii în grădiniță
Au fost un frumos vis!

Azi v-aduc o floare
Pe ia cu altiță,
Ce-o îmbrăcați adesea,
Întâi-mi dăscăliță.

Vă fac urare astăzi:
Să fiți fără tristețe
Și să vă bucurați
Mereu de tinerețe!

Mulți ani la catedră,
Păstrați același har
Cu dragoste și stimă,
Eu, fostul preșcolar!

— DOAMNEI EDUCATOARE

Mărturisirii doamnei Marieta Marancea... „de n-aș fi lucrat cu preșcolarii, n-aș fi scris cu atâta ușurință, poezie pentru copii”, eu adaug că n-am fi găsit în vers, atmosfera din copilăria de-acasă din ulița satului, apoi fiorii întâlnirii cu primul dascăl, învățătoarea Ioana Delcea, al cărei chip și caracter este surprins de fosta elevă, Subașu Marieta, mai târziu în poezie, dacă dăscălița-poetă n-ar fi scris în casa din Cilienii Oltului cu atâta talent.

Mentorii ce au încurajat-o în a scrie, i-au fost întâi, profesor-doctor, Elena Joița, profesor universitar de la care a primit îndrumări la lucrarea de gradul întâi, apoi jurnalista și scriitoarea pentru copii, Constanța Stoica, secretar literar pe vremea când tânără poetă debutează la revista pentru copii „Bucuria copiilor”, București, 1991. Spre împlinirea și îmbogățirea ideilor de a scrie, cunoaște la revista „Învățământul preșcolar, pe redactorul-șef, profesor-doctor, Silvia Dima, sub al cărei îndemn și ochi critic, scrie în paginile suplimentului literar „Lumea copiilor”. Aici i se publică primele scenete în versuri cu conținut moral-educativ și moral religios.

Grație capacității exigentei profesoare, Silvia Dima, doamnei Marancea Marieta i se selectează primele poezii în „Antologii de texte literar-artistice pentru copii” și „Antologii de texte pentru serbări, programe artistice și scenete pentru teatru de păpuși.”

După apariția poeziilor în antologii, îi apare prima carte „Ce ne spune o fetiță?” în 1995, la editura bucureșteană „Europartner”, cu o postfață de scriitorul Viniciu Gafița și prefață de profesor, Silvia Dima. Conținutul cărții nu-i nimic altceva decât o potrivită lectură pentru cei ce selectează bucăți de lectură, recomandate de programa de învățământ preșcolar.

După debut la „Bucuria copiilor”, cu poezia „Ciuperca”, colaborează la revista „Licurici”, „Lumea copiilor”, la emisiuni radiofonice care o premiază cu prilejul lansării unor concursuri pentru copii, vizând texte cu educație sanitară și educație pentru apărarea mediului.

O mai premiază Televiziunea Națională, pentru poezia „Pui de alun” privind educația ecologică si primește sprijinul scriitorului Gheorghe Alexandru care-i recomandă intrarea în Uniunea Scriitorilor olteni, întâmplându-se acest fapt, în anul 2001.Colaborează la periodice „Arca lui Noe” și „La-nceput a fost cuvântul”, ambele fiind publicații ale cenaclului literar „Sburătorul”, a cărui membru este, tot din anul, 2001.

Dăscălița din Cilienii Oltului, căci aici trăiește și activează, caracterizând-o-ntâi, cea mai frumoasă trăsătură de caracter a unui dascăl și anume, modestia, scrie și la revista craioveană „Femeia ortodoxă”, povestiri și scenete cu conținut moral-religios în care răzbate fiorul credinței implantat din familie, fiind și sora preotului din satul natal, Ursa, Doru Subașu.

Creațiile i-au fost prezentate în cadrul unor emisiuni pentru copii la Radio-Oltenia Craiova, la T.V.R. Craiova și Televiziunea Națională și Tele 7abc. După reeditarea primei cărți, cu adăugarea unui grupaj de ghicitori, în 1999, I se publică cea de-a treia carte, cu scenete și dramatizări.

Colaborând în schimbul de material literar cu profesor doctor, Constantin Parascan, cel care păstorește Bojdeuca lui Creangă în târgul Ieșilor și se identifică acolo cu spiritual lui Creangă, se bucură de aprecierea distinsului profesor universitar ce o numește... „poetă, iubitoare și născătoare de poezie și frumos”.

Doamna Marieta Marancea, îndrăgostită de farmecul poveștilor lui Ion Creangă și impresionată după vizita la Humulești și Iași, locuri pe unde a trăit și creat marele povestitor, se apleacă asupra mesei de scris și ne dă spre delectarea atâtor generații de copii, dramatizarea în versuri  „Pupăză din tei” după cunoscuta povestire a scriitorului humuleștean. Titlul amintit mai sus formează și titlul cărții de colorat pentru copii, cartea fiind ilustrată de un cunoscut artist plastic craiovean, Ioana Fluierașu. Pentru a face cunoscută frumusețea muncii de creație a lui Creangă, scrie două poeme neasemuit de frumoase, intitulate „Cum e la Bojdeucă” și „Veniți la Humulești”.

Lecturându-le, revenim în copilărie, în toată nevinovăția ei, ne dă imbold de a ne îndrepta spre acele locuri prezentate duios pe ton oltenesc dar parcă simțind moldovenește.

Conținutul poeziilor, ghicitorilor și mai ales al scenetelor și dramatizărilor, fiind instructiv-educativ, a permis Comisiei Naționale din cadrul Ministerului Educației și Cercetării care a lucrat la îmbunătățirea programei școlare din grădiniță și învățământul primar, să selecteze teme potrivite din cartea „Hai la serbare”, binevenite în activitatea complementară. Cartea a apărut în anul 2002, la editura Gheorghe Alexandru., Craiova. Următoarea carte „Pupăză din tei”-dramatizare în versuri, ilustrații, Lia Dogaru și I. Fluierașu apare în anul 2005, la editura craioveană „MJM”.

În anul 2006, apare de sub tipar, la editura „Alutus” Slatina, cartea de versuri „Unde ești copilărie?”, Tehnoredactarea aparține fiului scriitoarei, Silviu Marancea și ilustrațiile de pe copertă, aparțin, Liei Dogaru. În anul 2007, scrie „Ghicitori pentru pitici și pentru școlarii mici”, la editura „Gheorghe Alexandru” din Craiova. Continuă să atragă pe micul cititor, cu o nouă apariție, „O poveste cu albine”, carte de colorat și versificată, desene, Ioana Fluierașu, editura „Agora”, Craiova, 2008. Conținutul următoarei cărți de versuri „Ce visași tu, îngeraș?”, încununează activitatea scriitoricească a doamnei Marieta Marancea. Cartea este tipărită la editura „Contrafort”, Craiova, 2011, an ce permite intrarea scriitoarei pentru copii, în Uniunea Scriitorilor din România.

Dăscălița din Cilienii Oltului, dovedește har în scrierile pentru puiul de om dând la iveală povestiri și legende, neasemuit de frumoase. Trudește și versifică dramatizări după câteva povestiri și povești, binecunoscute ale unor scriitori clasici, români, pentru a le face mai plăcute și mai ușor de asimilat mesajul textului pentru viitorul școlar. Astfel scoate de sub tipar „Povestiri din Cilienii Oltului” în 2013, la editura „MJM”, Craiova carte care nu este nimic altceva decât un semn de mulțumire și recunoștință față de satul care a adoptat-o ca pe o fiică, la început ca dascăl și apoi ca cetățean de nădejde al comunei. Momentul 8 Septembrie 2014, Ziua Comunei Cilieni a fost momentul de răsplată față de activitatea deosebită a doamnei Marancea Marieta, activitate scriitoricească dar și implicare la acțiuni sociale și moral-civice pe tărâm cilian. La această dată, I s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare, al comunei Cilieni, în cadru festiv, de către primarul comunei Cilieni, Marancea Ionel.

Tot în anul 2013 și tot la Editura „MJM”, îi apare volumul de proză „Legende și povestiri de pe Alutus”, cu o prefață a scriitorului oltean, Jean Băileșteanu.

Se dovedește a fi devotată teatrului pentru copii insistând pe replici în versuri, pe aproape toate paginile cărții, de scenete și dramatizări. Astfel, apare și în 2014 cartea de „Scenete și dramatizări pentru copii”, la Editura „MJM”, Craiova.

După propria-i mărturisire, a scris pentru puiul de om, pentru generațiile care vin, spre care trimite flacăra învățămintelor așa cum a primit-o de la prima dăscăliță a Domniei Sale, unica învățătoare, Ioana Delcea, soția preotului, satului Ursa, Ion Delcea, cel ce o botezase pe viitoarea scriitoare.

În Ianuarie 1969, scriitoarea se căsătorește cu Marin Floricel Marancea. Au doi copii, Silviu și Emil. Toți trei, au susținut-o în activitatea scriitoricească, dovedindu-se „buni critici” și  ajutând-o, în special, la tehno-redactarea manuscriselor ce s-au concretizat în cele douăsprezece cărți pentru copii, apărute și semnate de dăscălița-scriitoare, MARIETA MARANCEA, având și pseudonim, SUBAȘU.

Un adevărat poem de slavă a primului dascăl este poezia „O floare pe catedră”:

La tine, suflet mare,
Vin astăzi cu o floare,
Aceea ce mi-ați fost
Prima educatoare!

Știu că din partea mea
Prea multe ați răbdat,
Că nu puteam să scriu
Un semn, cât mai rotat,

Că până-n grupa mare
Greșeam cu număratul.
Că nu înțelegeam
Ce-nseamnă cifra patru.

M-ați dojenit pe drept
Și-adânc ați mai oftat
Când am pictat păpușa
Și șorțul mi-am pătat.

Și inima și ochii
Și mintea ne-ați deschis
Anii în grădiniță,
Au fost un frumos vis!

Azi v-aș prinde-o floare
Pe ia cu altiță
Care-o-mbrăcai adesea
Întâia-mi dăscăliță.

Vă fac urare astăzi,
Să fiți fără tristețe
Și să vă bucurați
Mereu de tinerețe!

Mulți ani la catedră,
Păstrând același har,
Cu dragoste și stimă,
Eu, fostul preșcolar!

Mulți ani la catedră,
Și mulți în ai vieții șir
Că te-au numit părinții,
O… „Domnul Trandafir!”

— O FLOARE PE CATEDRĂ

Subscriu și eu, cu adevărat este un „Domnul Trandafir” a satului românesc, a școlii românești, a școlii satului Domniei Sale, Marieta Subașu Marancea. Este un dascăl model, pentru generația-i contemporană, dar și pentru generațiile ce vin și care ar trebui să-i calce pe urme!

— Profesor Alexandru Cârțu Gheorghe, Vicepreședinte al Societății Scriitorilor Olteni, Membru al Uniunii Scriitorilor din România

REFERINȚE CRITICE

Câte miracole au început cu-n vis
În care îngerii s-au arătat?
Și câți bunici s-au apucat de scris
Întinerind frumos cum au visat?
Doamna Marancea are astăzi parte
De-un vis ce se-mplinește într-o carte.
Căci s-a-nchinat și-a adormit frumos
Visându-se-n hamacul de sub tei
Unde i-a spus un înger luminos:
Să scrii o carte pentru prichindei,
Despre magnolii, despre ghiocei
Sau despre floarea ce nu se usucă
Și despre sfântul neamului, Andrei.
Și despre ce-ai văzut la Bojdeucă
Dar te mai rog să scrii și despre țară
Și despre Palma Maicii Domnului
Și despre satul de odinioară,
S-aduci o „Odă Eminescului”
Și un sărut pe valul Oltului
Și-o mângâiere tot românului
Și-o sfântă mulțumire Domnului.

— Marius Robu

Demersul scriitoarei Marieta Marancea a fost și va fi în slujba „Măriei Sale, Copilul”, de la didactic la artistic, pentru cunoașterea și desăvârșirea limbii române literare, a limbii poetice. Prin poezie nu dezvoltă doar limbajul și spiritul artistic al copiilor, ci și conduita morală, sădind primele sentimente de credință în Dumnezeu, de înălțare pentru Iisus și învățătura Sa.

Poezia are simț moralizator fără a cădea în didacticism, venind într-o vreme vitregă pentru carte, întâietate având calculatorul. De aceea, scriitoarea luptă pentru revigoarea segmentului de bibliofilie, de importanța unei biblioteci în familie, chiar din anii preșcolarității.

Autoarea dăruiește gânduri și cuvinte alese, fermecate personajelor ce „suferă” de cea mai frumoasă „boală” a copilăriei, curiozitatea. Este surprins copilul în diferite ipostaze: ascultând primele reguli de politețe, mângâiat de cei mai alintători bunici, adormit în hamacul de sub tei, fermecat de candoarea florilor, de gingășia necuvântătoarelor și, mai ales, de măreția faptelor miraculoase ale celui mai Mare Învățător al Lumii, care a fost Iisus Hristos.

— Passionaria Stoicescu, Membră a Uniunii Scriitorilor din România

Iat-o pe doamna Marieta Marancea, doamna cu suflet plin de luceferi și poezie, care frumos se întreabă “Ce visași tu, îngeraș?”

Lectura acestei cărți a fost un balsam sufletesc și mă îndreptățește să cred că și-a pus talentul literar în slujba celor mici cu toată dăruirea minții și sufletul ei mare, stăpânind-o, în același timp, o modestie și o sensibilitate aparte. Poeta se regăsește în paginile cu conținut moral-religios al acestei cărți pentru copii. Mulțumește lui Dumnezeu și-l preamărește puterea pentru darul hărăzit. Mulțumește „Îngerului păzitor” ce-o veghează și-i trimite cele mai frumoase gânduri; să mângâie în cuvinte fermecate „puiul de om” și cea mai frumoasă perioadă a vieții, copilăria.

Poezia dascălului creator, Marieta Marancea, insuflă dragoste pentru lectură, teleportând chiar și pe adult în amintiri dulci, în nostalgia jocului nevinovat din satul natul, în „Cuibul părintesc”, unde a ascultat în șoapta mamei, la icoane, primele rugăciuni, primele taine ale credinței în Dumnezeu.

— Elisabeta Preda, Membră a Uniunii Scriitorilor din România

ALTE LUCRARI

Teiul Eminescului

Vara-n miez de cireșar,
Oricărui copil școlar
I s-a spus că CEL DE SUS,
De atâta har, sedus,
De dragul poetului
Versul Eminescului,
L-a oprit pentru vecie,
Pe poet în a mai scrie.

Cântase neasemuit
Florile teiului sfânt
Și Dumnezeu a plănuit
Să-l cheme de pe pământ
Când se-ncarcă teii-n floare
În miresme-mbătătoare.

Simțind mirosul divin,
Noi atunci ne amintim
De flori galbeni ca de laur
Și-a lui pagină de aur,
A Eminescului de sus,
Căruia-i vorbim supus:

Premărite, cinste multă!
Te-asigurăm din bănci, de-aici,
Că-nvățăm din cartea-ți sfântă
Toți românii mari și mici.

— TEIUL EMINESCULUI

FEMEIE ȘI FLOARE

Femeie și floare, v-a fost hărăzită o mare-asemănare:
Menirea pe lume și chipul frumos, cu-atâta candoare!

Încă din pruncie, aveți gingășie și un cuget curat,
Chiar zig-zag de-i firul vieții, vă urmați destinul dat.

Parcă una pentru alta, voi făcute-ați fost să fiți
Și sub poruncă divină, puteți vieți să dăruiți!

A fost prins al vostru farmec în opera posterității,
Voi, urmașe ale Evei și simbol al frumuseții!

Trubadurii și poeții v-au cântat pân’ la sublim
Ca și genialii pictori, v-au redat chipul divin.

E unică a voastră faptă, este de nemăsurat:
De milenii, amândouă înmulțiți neamul ne-ncetat.

Din semințele de floare crește plai de flori și pomi
Iar tu, FEMEIE-MAMĂ, naști pe lume-un PUI DE OM:

Sclipitor mai este chipul, acel mângâiat de flori,
Când femeia-i venerată, mai ales de Mărțișor!

Dar le este crud destinul! zic cu-nverșunare-n gând
Privind la corola florii, ofilită, risipită pe pământ.

Strig la cer să apăr floarea și pe mame-ncărunțite,
Cu poveri de ani pe umăr: „Nu le vreau îmbătrânite!”

În genunchi eu rog și timpul, acel hoț, hain de timp,
Nu le umble nici în inimi și nici la frumosul chip!

Florii și femeii, Doamne, niciodat’ nu-i da tristețe
Doar acea tandrețe și o tinerețe fără bătrânețe!

Mulțumindu-Ți, că ne-ai dat toată mângâierea lor,
Mă-nclin cu recunoștință, dăruind de preț odor:

De la inimă cu-ardoare, cea mai parfumată floare!
Femeii înțelepte, iertătoare și de viață dătătoare.

Și încă o ofrandă, să afle Universul: i s-ar cuveni,
A îi teleporta navetă spațială, printre galaxii,
Cu disc de aur, preamărind-o cu-a noastre melodii.
Între ele, primeze-un șlagăr românesc, cu titlul zicătoare:
FEMEIA, NU TREBUIE ATINSĂ NICI MĂCAR CU-O FLOARE!

— FEMEIE ȘI FLOARE

MIHAI, VOIEVOD AL PRIMEI UNIRI

Eu la cartea de istorii,
Stau cu gândul mereu treaz
Aflând că pierii în glorii,
Mihai, Voievod, Viteaz!

Pân` la el nu îndrăznise,
Nimeni, nimeni, să unească,
Întreg Ardealul cu Moldova
Și toată Țara Românească.

În lupta morții cu orori,
Pierdu fiu, viteaz de fel
Dar adună trei surori,
Ce vorbeau toate la fel.

Românimea amuțise,
Țara s-a cutremurat,
Când Mihai Pătrașcu-Vodă,
Fusese decapitat!

De supliciu-I iau aminte,
De fapte de „Pui de lei”,
Că prin vene și prin minte,
Îmi curge sânge de la ei.

Eu sunt mic dar țării mele,
Jur să-nvăț când voi fi mare,
Că cu-aceste brațe-a mele,
Am să apăr vechi hotare!

— MIHAI, VOIEVOD AL PRIMEI UNIRI

References

https://www.jurnalulolteniei.ro/2019/03/01/despre-cultura-de-azi-marieta-marancea/

http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=1001&editie=42&autor=de%20Marieta%20Marancea